Îmbătrânirea populaţiei creează premise  pentru conflicte între generații și criză pentru sistemele de sănătate? Răspunsul la aceată întrebare este prezentat în cadrul unui amplu studiu cu genericul “Îmbătrânirea și sănătatea: politici mai bune”, realizat de către Observatorul European pentru Sisteme și Politici de Sănătate. Problema nu este atât în schimbarea demografică, cât în provocarea de a elabora politici corecte, durabile și eficiente pentru oamenii de toate vârstele. Studiul folosește noi dovezi pentru a contesta unele mituri legate de îmbătrânire și efectele sale asupra economiilor și sistemelor de sănătate. Viziunile divizionare și alarmiste despre îmbătrânirea populației se bazează adesea pe stereotipuri nefondate. Modul în care abordăm îmbătrânirea este o alegere, iar alegerea bună sunt politicile în beneficiul oamenilor de toate vârstele şi promovarea echităţii între generații.

Îmbătrânirea populației are mai multe cauze şi una este că în prezent oamenii trăiesc mai mult decât oricând. Ratele mortalității şi în special a mortalităţii infantile au scăzut semnificativ. În mediu, un european născut în anul 1950, avea speranța de viaţă la naştere de 62 ani în baza ratelor de deces în acel moment. De atunci, speranța de viață a cohortelor ulterioare a fost într-o ascendenţă continuă. Un european născut în anul 2019 ar avea o speranţă de viaţă de aproximativ 78,6 ani. Aceste creșteri ale longevității au survenit din cauza evoluţiei medicinii şi a creşterii nivelului calităţii vieţii în general. Studiul constată, de asemenea, că elvețienii trecuţi de vârsta de 50 de ani acordă prioritate cheltuielilor pentru sănătate, față de cheltuielile pentru educație cu patru puncte procentuale mai mult decât persoanele cu vârsta cuprinsă între 30 și 49 de ani.

Se consideră că există două mari amenințări pe care le reprezintă o populație îmbătrânită. Primul este că numărul lucrătorilor versus pensionari va scădea semnificativ. În anii ’50 ai sec. XX erau 15 muncitori pentru fiecare pensionar, în timp ce astăzi sunt aproximativ doi muncitori pentru fiecare pensionar. A doua amenințare, care derivă din cea precedentă, este că raportul de dependență va crește, guvernul va cheltui mai mult pentru îngrijirea sănătății și pensii, cei angajaţi vor trebui să plătească impozite mai mari. În consecinţă nu vor fi suficienți lucrători pentru a acoperi cererea pieţii de muncă.

Studiul rezumă că pentru abordarea disparităților transgeneraționale și dezavantajele pe care le aduc, intervențiile autorităţilor trebuie să conţină soluții cuprinzătoare cum ar fi consolidarea familiilor și dezvoltarea armonioasă a abilităților copiilor. Este important ca fiecare copil să-și atingă potențialul de a fi un cetățean sănătos, implicat şi productiv, ca generația următoare să fie mai securizată.

Dacă se tinde spre crearea oportunităţilor de îmbătrânire sănătoasă, atunci politicile și inițiativele trebuie să încurajeze dezvoltarea sănătoasă a individului pe parcursul întregii vieţi. În acest context, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a prezentat un cadru de acțiuni pentru politici care ajută la vizualizarea investițiilor necesare în cadrul diferitelor etape ale vieţii unor persoane. Astfel, conform Declarației de la Minsk din cadrul Conferinței ministeriale a țărilor din Sud-Estul Europei a OMS, adaptarea unei abordări a vieții în contextul sănătății înseamnă recunoașterea faptului că toate etapele vieții unei persoane sunt legate între ele, iar sănătatea și bunăstarea depind de interacțiunile între factorii de risc și factorii de protecție de-a lungul vieții oamenilor.

Studiul poate fi descărcat la acest link: https://eurohealthobservatory.who.int/publications/m/ageing-and-health-the-politics-of-better-policies

Teoria Schimbării pentru Reziliența Demografică - adaptare, atenuare, ajustare

Ministerul Muncii și Protecției Sociale a dat start înscrierilor pentru Programul de Granturi mici în domeniul îmbătrânirii active, ediția 2022

Sus